Încă din prima zi de turneu, a cincea ediție de Transylvania Open are o energie grozavă: mulți spectatori în tribune, o vânzoleală plăcută în zonele de divertisment și, cel mai important, o mulțime de jucătoare din România prezente deja la BT Arena, unele pentru antrenamente, altele pentru primele meciuri din tabloul de calificări.
„Cred că e unic în istoria unui turneu din România să avem toate jucătoarele românce la start, mă refer și la cele care sunt deja pe tur de mulți ani – și care ne-au bucurat cu atât de multe succese, cum sunt Simona, Sorana, Irina -, dar și la cele mai tinere, Jaqueline Cristian, Gabi Ruse și Ana Bogdan. În total, cu jucătoarele din califcări, avem 12 românce aici – cu siguranță un record”, spunea la tragerea la sorți de sâmbătă Patrick Ciorcilă, directorul TO.
Una dintre tinerele jucătoare prezente la Cluj e Ilinca Amariei (22 de ani), care a pierdut în două seturi (1-6, 1-6) cu poloneza Maja Chwalinska.
Ilinca, cum a fost meciul de azi? Cum te-ai simțit pe hard-ul de la Cluj?
Nu sunt foarte obișnuită să joc pe hard, dar, fiind un turneu acasă și condițiile care se cunosc, foarte bune, am venit cu mult entuziasm la Cluj. Am așteptat acest turneu, deși, din păcate, nu am reușit să mă pregătesc foarte bine pentru el. Am fost ba accidentată, ba răcită, nu am început anul așa cum mi-aș fi dorit. Am început cu emoții și nu m-am putut bucura de meci așa cum mi-aș fi dorit, pentru că am simțit niște dureri. Am niște probleme la abdomen, sper să nu fie o ruptură. De-asta nici nu m-am putut bucura de meci. Experiența, însă, a fost una deosebită. În tenis, fiecare săptămână e altfel, și sper ca săptămâna viitoare să fie mai bună. Anul e lung, am toată încrederea că va fi un an bun. Contează mult experiența de aici. Transylvania Open e un turneu foarte motivant. Am mai jucat aici când eram mai mică și am simțit și acum același lucru: e un plus enorm, mergi acasă și te gândești: „Wow, am jucat la TO!”. E frumos să joci acasă, mai ales pentru noi, care călătorim atât de mult de-a lungul unui sezon. Oamenii sunt super aici, e un mediu care te face să te simți bine.
Apropo de suprafața de aici. Simți că te ajută să te obișnuiești pe viitor cu genul acesta de suprafață?
Am început deja să mă antrenez mai mult pe hard, să joc mai mult pe hard. Terenul de aici e foarte bun, nici foarte rapid, nici foarte lent, mingile, la fel, sunt foarte bune. Condițiile sunt indiscutabile! Numai că eu, fiind din Iași, am jucat, când eram mică, doar pe zgură. Abia după ce am crescut, m-am mutat la București și am luat tenisul mai în serios am început să joc pe hard, dar nu foarte mult, oricum. Zgura e, automat, suprafața mea favorită. Dar îmi e clar un lucru: totul ține foarte mult de mental, nu e atât despre zgură cât despre faptul că mă simt eu mai „safe” pe zgură. Pe hard, deocamdată, nu am încrederea că pot să joc foarte bine. Cu siguranță pot să joc mai bine, trebuie doar să mă antrenez mai mult.
Ediția din acest an a TO e una specială. Au venit toate numele mari din tenisul nostru: Simona, Irina, Sorana… Toate sunt aproape de finalul carierei. Cum vezi tu moștenirea lor? Ce au însemnat ele pentru tine și pentru generația ta?
Eu am fost fanul Simonei Halep de la bun început. Să vezi că cineva din țara ta e cel mai bun din lume la sportul pe care îl practici tu e ceva incredibil! Dar la fel de mult îmi place și de Sorana, și de Irina, de toate jucătoarele noastre, de Irina Mitu, care e prietena mea și care m-a ajutat foarte mult în carieră. Mă bucur că au venit toate acum la Cluj, sper să le văd jucând. Ne-au oferit foarte mult și nouă, ca tinere jucătoare, și țării noastre. Contează să ai modele ca ele. Țin minte că domnul Marcu lucra cu Simona și m-a luat la un antrenament al ei. M-a șocat intensitatea cu care se antrena, concentrarea pe care o avea la fiecare minge. În pauze mai glumea, dar când reintra pe teren era incredibilă. Atunci am înțeles cu adevărat la ce nivel era! Chiar și acum, când simte că îmi fuge mintea, antrenorul îmi reamintește de întâlnirea cu Simona. E de ajuns să mă întoarcă cu mintea la joc. Abia aștept să o văd din nou pe Simona jucând!
