Mara Gae a jucat la Transylvania Open primul ei meci oficial în circuitul profesionist. Și – chiar dacă a pierdut în fața Marthei Matoula, din Grecia – Mara a reușit să ne arate și loviturile ei grozave, dar și spiritul combativ care a ajutat-o să câștige recent turneul de dublu junioare la US Open.
După meciul din primul tur al tabloului de calificări, am vorbit cu Mara despre debutul ei în fața publicului clujean.
Mara, vii după un rezultat excelent la juniori, victoria de la dublu la US Open, iar acum ai debutat în circuitul profesionist la Transylvania Open? Care sunt senzațiile după această nouă bornă în cariera ta?
Sunt foarte mulțumită de ceea ce am făcut. M-am pregătit foarte bine în ultimele două săptămâni, simt că am ajuns la un anumit potențial, și-atunci ce mi-am dorit cel mai mult a fost să-mi dau șansa să arăt acest potențial în niște circumstanțe atât de speciale precum cele de la Cluj. Am jucat un meci de seniori, n-am mai fost la juniori. Am întâlnit o adversară cu experiență, la 26 de ani. Am încercat să fiu cât mai lucidă în momentele importante și am reușit, mai ales în setul al doilea, sub presiune. Am toate motivele să mă declar mulțumită!
Am încercat, după US Open, să introduc noi tehnici, să lucrez la tactică, la abordarea mentală, și faptul că am venit cu această abordare nouă într-un meci important mi-a oferit o mulțime de idei pe care să le pun în practică, în viitor. Este un punct de pornire pentru mai departe, nu iau nimic negativ de la acest meci, doar lucrurile bune, ceea ce este foarte bine.
Ai zâmbit foarte mult pe teren azi. Așa faci de obicei? Sau e una dintre schimbările pe care ți le-ai propus?
De obicei, nu zâmbesc pe teren. Dar azi am zâmbit mult, am încercat să-mi schimb mentalitatea, pentru că în Grand Slam-uri (la juniori) nu am făcut asta. Am încercat să mă bucur de fiecare punct, de fiecare moment, pentru că nu știu cât de curând o să mai prind un astfel de moment, să am copii de mingi, să am arbitru de scaun, nu mai vorbesc de tribună ca cea de la Cluj, enormă, plină de oameni veniți special să mă susțină. Am încercat să mă bucur de fiecare moment! Încerc să fiu mai pozitivă, să nu mai iau totul prea personal, să fiu deschisă la punctele pe care mi le face adversara, să fiu deschisă la comentariile de pe margine – pozitive, negative, le auzi, chiar dacă ești în teren concentrat – și să încerc să-mi dau o șansă de a-mi arăta potențialul.
Apropo de potențial: ești genul de jucătoare care are foarte multe lovituri, vii pe teren cu multe arme, poți să închizi punctul din două lovituri. Care e abordarea ta și a echipei când vine vorba de a-ți proteja încrederea să lovești agresiv?
Încă lucrăm la asta. În principiu, ideea e să nu mă gândesc la scor atunci când dau în minge. A fost un meci extraordinar pentru mine azi și pentru că, în momentele de presiune, am dat în minge și mi-am făcut jocul. Cam asta încercăm să facem zi de zi, nu doar la meciuri, ci și la antrenamente. Sunt o jucătoare foarte agresivă, și atunci am de luptat cu gestionarea greșelilor. E greu de înghițit atunci când ai foarte multe puncte gândite corect, dar nu reușești să le închizi. Însă asta urmărim ca echipă, să pot să trec peste și să-mi fac jocul punct cu punct.
Cum lucrezi cu Raluca Olaru și cu Adrian Cruciat, antrenorii tăi?
Mă simt foarte bine și cu Raluca și cu Adrian Cruciat. Formăm un trio, ne înțelegem foarte bine, lucrurile au mers foarte bine până acum și sper în continuare să putem să ne înțelegem și să avem aceeași chimie. Este foarte important acest lucru.
Raluca a fost o jucătoare foarte bună de dublu, iar tu tocmai ai avut un succes important la dublu. Cât de mult a ajutat apropierea de ea?
Sigur, de la ea am învățat anumite detalii pe care nu le înțelegeam sau nu le știam și le-am pus în aplicare destul de repede, în urma rezultatelor. Dar eu sunt jucătoare și de dublu, și de simplu; am rezultate și la simplu, dacă ne uităm pe istoricul meu la juniorat. Dublul mă ajută foarte mult, pentru că mă obișnuiesc să merg foarte mult la voleu, am un mix de voleuri și cred că am arătat și astăzi asta.
Ce obiective ai de-acum înainte?
Sunt prinsă cu Bacalureatul anul viitor, e o perioadă mai tensionată, trebuie să îmi împart timpul între tenis și școală – ca să pot să termin cu bine liceul. Până în mai-iunie, când este Bac-ul olimpicilor, o să o luăm ușor, ușor, să mă integrez în circuitul de seniori, pentru că este un pas destul de mare. Va trebui să-mi adaptez jocul, tactica, tehnic sunt ok, dar tot timpul este de îmbunătățit… Pe lungă durată, de ce să nu pot urca în Top300 sau Top200 într-un an? Apoi, nu ar suna rău să pot începe să joc calificări de Grand Slam în maximum doi ani.
