Ana, ai fost prezentă la toate edițiile Transylvania Open de până acum. Cum vezi, prin comparație, această a cincea ediție?
Cred că este cea mai specială, sincer, pentru că suntem toate fetele din România aici, Simona, Sorana, Irina, Jacqueline, Gabi, Anca, eu, nici la FED Cup nu ne strângem atât de multe! La Players’ Party, chiar am petrecut mult timp împreună, am povestit, am râs, ne-am simțit extraordinar. Simt că ne-am apropiat foarte mult unele de celelalte în ultima vreme, se simte că ne-am maturizat. Ne-am maturizat, ăsta este cuvântul! La vârsta asta, ne vedem diferit față de cum ne vedeam acum 10 ani, când eram niște copile. Suntem mai apropiate, mai unite, mai deschise, e mult mai natural totul între noi și pe mine mă bucură foarte tare acest lucru!
Sunteți, la Cluj, toate fetele care au avut rezultate mari, atât personal, cât și în FED Cup. Care crezi că e moștenirea pe care o lăsați celor care vin acum din urmă?
Puterea noastră de a lupta. Da, cred că puterea noastră de a lupta, de a nu ne lăsa, de a nu renunța niciodată, indiferent cât de greu este. Pentru că, atunci când am început noi să jucăm tenis, când eram mici, până să ajungem în Top100 mondial la senioare, nu cred că aveam condiții extraordinare să ne antrenăm. Eu, una, și cred că și ele, mă antrenam pe un teren care nu avea nici măcar dimensiuni normale, dădeam mingea peste un fileu de volei… Am început cu condițiile astea și cred că asta ne-a făcut tot timpul să vrem mai mult, să fim mai bune, să avem rezultate mai bune, să ne dezvoltăm. Cred că ăsta este unul dintre lucrurile pe care le lăsăm în urma noastră. Acum, lucrurile s-au schimbat, dar să știi că puterea aceea de a lupta tot din tine pleacă. Numai de acolo, numai din credința și din puterea și dorința de a lupta și de a câștiga.
