În ultimul ei interviu din poziție de jucătoare activă – unul de colecție -, Simona Halep ne-a spus ce ar vrea ea să rețină lumea din tot drumul ei.
„Să rămână pasiunea mea pentru tenis, nebunia mea de pe teren, faptul că n-am cedat atunci când mi-a fost greu. Faptul că mi-am dedicat viața în totalitate sportului. Sunt multe goluri emoționale din cauza asta, dar nu regret. Și aș vrea oamenii să vadă că am avut pasiunea asta pentru sport și că mi-am dedicat viața tenisului. Asta mi-aș dori. Și să înțeleagă că n-am greșit față de tenis niciodată. Că n-am trișat și că n-am făcut absolut nimic ce n-ar fi respectat tenisul. Am avut multe momente de răscruce, finale mari pierdute – alții le numesc eșecuri, dar pentru mine n-au fost eșecuri, au fost niște momente care m-au motivat să îmi demonstrez că pot, chiar dacă nu reușesc pe moment. Cum spuneam în 2017, poate că nu am fost pregătită atunci să câștig un Grand Slam. S-a întâmplat după încă o finală pierdută, dar la Australian Open în 2018 am știut că următoarea va fi a mea. Mie mi s-au întâmplat lucruri atunci când am fost pregătită să mi se întâmple. Cum zice fratele meu mereu, la tine nimic nu vine ușor. Poate că așa sunt eu sau poate că eu cer chestia asta, fiindcă atragem ceea ce gândim, cum gândim. Și poate că eu așa sunt.”
Am întrebat-o și care crede că a fost calitatea ei definitorie. Cea care a împins-o mai departe atunci când părea imposibil.
„Credința. Și credința în bine. Până să mi se întâmple episodul cu suspendarea nu credeam în răutate, și mi-am dat seama că există foarte multă răutate în lume. M-au întrebat mulți dacă nu simt nevoia să spun lucruri, să țip, să mă răzbun. Nu, nu simt. N-am simțit asta nici vizavi de oamenii rău intenționați. E răutatea lor. Și nu trebuie să ajung în zona aia în care să-mi fac eu rău mie, gândind rău despre ei. Dacă ei așa au gândit și așa au acționat, e treaba lor. Eu sunt împăcată că nu am făcut nimic rău, și vreau să stau curată și împăcată, cu binele în mine. Pentru că atunci când simți binele în tine, ai o viață frumoasă. Nu ai gânduri rele, poți să dormi bine, te trezești, zâmbești… Dacă eu, după tot ce mi s-a întâmplat, am puterea să zâmbesc, înseamnă că sunt într-un loc bun.”
Sorana Cîrstea scria aseară, la scurt timp după ce a urmărit-o și a îmbrățișat-o pe Simona la marginea terenului:
„În seara aceasta am plâns, pentru că o parte din mine s-a restras cu tine. 27 de ani de amintiri. Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru sportul nostru, pentru România și pentru noi. Îți doresc tot bine din lume în acest nou capitol al vieții. Ne vedem curând pe partea cealaltă.”
