Shop Transylvania Open

Ana Bogdan: „Iubesc foarte mult acest turneu, sunt momente pe care nu le pot trăi la alte turnee”

Ana Bogdan consideră Transylvania Open turneul ei de acasă. Nu și-a imaginat că ar putea să lipsească de la Cluj, deși ar fi putut participa și la turneul din Abu Dhabi. A ales cu sufletul, pentru că nu sunt multe ocazii într-un sezon în care să poată juca cu susținerea publicului. E deja la a patra prezență la Transylvania Open, și spune că a învățat din edițiile trecute să nu mai înceapă cu gândul la ce-și dorește să realizeze – oricât de mult ar vrea un rezultat bun aici -, ci la lucrurile pe care trebuie să le facă bine zi de zi, pentru a sta cât mai mult pe terenul central din BT Arena.

Nu are o misiune ușoară în primul tur, unde o reîntâlnește pe Alycia Parks, cea care joacă al doilea an la rând în primul tur contra unei românce, după ce anul trecut a pierdut cu Gabriela Ruse. Ana a învins-o pe Parks la Wimbledon, acum câteva luni, dar știe că „în tenis nu poți să compari nici o zi cu cealaltă zi, chiar dacă ai sta pe aceeași suprafață.”

Despre așteptările de la Cluj, Ana spune: „Sunt cumva fără așteptări din punct de vedere al rezultatelor. Dar sunt atât de fericită și de bucuroasă că am venit. Puteam să aleg Abu Dhabi, să joc Abu Dhabi, Doha, Dubai, erau acolo toate. Dar am ales să vin aici pentru că iubesc foarte mult acest turneu, și oamenii care-l organizează, fanii, toată susținerea pe care o primesc din partea publicului. Sunt momente pe care nu le poți trăi de prea multe ori pe an, că nu ai parte de aceeași susținere la alte turnee. Altul e feeling-ul când joci acasă, și cred că acest lucru contează. Contează așa, pentru sufletul tău. Adică rămâi cu niște lucruri foarte frumoase și ți-aduci aminte de ele. Așa că sunt bucuroasă și liniștită.”

Cum vede primul ei meci, cel cu Alycia Parks?

„E o jucătoare puternică, care servește foarte bine. Știu în mare parte ce am de făcut, dar clar o să revizuiesc tot, o să mă mai uit o dată la niște lucruri. Am jucat pe iarbă, dar clar va fi diferit, pentru că nu poți să compari. În tenis nu poți să compari nici o zi cu cealaltă zi, chiar dacă ai sta pe aceeași suprafață. Dar important este să fiu eu calmă și liniștită”, spune Ana, care în ultima perioadă se recuperează după o operație de deviație de sept.

„După Transylvania Open de anul trecut m-am operat, din cauză că nu puteam să respir bine – eu respiram doar cu partea stângă, cu partea dreaptă nu respiram deloc. Și nu a fost o operație tocmai ușoară, dar sunt foarte recunoscătoare că a fost totul atât de bine. După trei săptămâni, deja am început să fac exerciții ușoare, foarte ușoare, dar mă mișcam și asta pentru mine a însemnat mult. Însă exercițiile acelea mai grele și partea de cardio am simțit că încă nu pot să le fac la nivelul la care ar trebui să le fac și mi-am asumat atunci când am plecat în Australia că nu voi fi 100%; eram la un 60-70%, adică eram ok. Cel mai important lucru era să nu mă accidentez. De asta simțeam că-mi lipsește partea de rezistență, de cardio, de respirație, pentru că nu aveam voie să fac efort așa de mare, cu pulsul ridicat. Și atunci trebuia să o iau treptat, așa că am fost împăcată cu ideea.

Acum sunt mult mai bine. Fiecare zi contează, în fiecare zi am văzut progresul, mai ales după ce m-am întors din Australia, pentru ca am avut iarăși o perioadă de pregătire de 10 zile, în care în fiecare zi vedeam progresul și îl simțeam, atât pe teren cât și în sala de fitness, și chiar le spuneam celor cu care lucrez că sunt foarte, foarte bucuroasă că simt că sunt din ce în ce mai bine și asta îmi dă multă încredere.”