Unul dintre cei mai experimentați antrenori din circuit, Sven Groeneveld e prezent zilele acestea la Transylvania Open, alături de Sorana Cîrstea, cu care a început să colaboreze de câteva luni. Fost jucător, olandezul în vârstă de 59 de ani a antrenat în ultimii 30 de ani, atât în circuitul feminin, cât și cel masculin, nume precum Monica Seleș, Arantxa Sánchez Vicario, Mary Pierce, Ana Ivanovic, Caroline Wozniacki, Maria Sharapova, Bianca Andreescu, dar și pe Greg Rusedski, Nicolas Kiefer, Tommy Haas, Mario Ančić și, cel mai recent, pe Botic van de Zandschulp.
La Cluj, Sven ne-a vorbit despre cariera și filosofia sa de antrenorat, despre colaborarea cu Sorana, cum vede schimbările din tenisul modern și istoria tenisului românesc.
Sunteți pentru prima oară în România, cum vi se pare turneul de la Cluj?
Da, și sunt foarte impresionat de infrastructură și de atenția la detalii, de la modul în care am fost luați de la aeroport până la hotel. E aproape de arenă, mâncarea, comoditatea, chiar și lounge-ul jucătoarelor, micile detalii. Este minunat, se simte ca un turneu mai mare. Îmi place cum e arena împărțită în două și faptul că auzi că au loc două meciuri în același timp. Terenul de antrenament e foarte bun, sala, la fel, și sunt sigur că pentru jucătoarele românce e bine că sunt acasă.
Aveți o carieră impresionantă ca antrenor, ce vă aduce cea mai mare împlinire în acest rol?
În primul rând, trebuie să simt că pot aduce o valoare jucătorului, ăsta e numărul unu; iar numărul doi este dacă jucătorul mă poate învăța și el ceva. Când lucrez cu o jucătoare cum e Sorana, care are ani și ani de experiență, are rutina ei, nu este vorba deloc despre mine, ci mai mult despre ea. Depinde de jucătorul cu care lucrezi să găsești acea conexiune necesară pentru a optimiza relația, astfel încât să își poată atinge potențialul.
Cum vă definiți stilul de antrenorat?
Mă văd ca un Google Maps, ca și cum aș avea mai mulți sateliți care se uită în jos și oferă îndrumare pentru a merge de la A la B. Cel mai important, de fapt, e să localizezi unde te afli. Dacă poți localiza unde te afli, este mai ușor să ajungi acolo unde vrei să ajungi decât dacă nu știi unde te afli. Deci acesta este rolul meu și văd din ce în ce mai clar unde se află ea și despre asta vorbim și apoi lucrăm împreună pentru a ajunge unde ne dorim.
Cred în abordarea GPS a modului în care mă uit la un jucător și pe baza acesteia construiesc un plan, ca în arhitectură. Uneori îmi place să mă numesc un arhitect al tenisului. Și cred că există încă o mansardă unde Sorana poate ajunge, poate și o terasă frumoasă pe acoperiș. Folosesc o mulțime de metafore în felul în care antrenez.
Care credeți că sunt principalele caracteristici ale unui campion?
Vor mereu să se îmbunătățească, nu sunt niciodată mulțumiți, niciodată. Asta îi diferențiază cu adevărat. Apoi, e important să rămâi modest, oricât de mult succes ai avea. Cred că empatia în viață este importantă. Să înțelegi luptele cuiva, și asta nu are nimic de-a face cu tenisul, are de-a face cu viața și cu a fi o ființă umană. Așa că eu cred că empatia și smerenia sunt caracteristici foarte importante ale marilor campioni.
Cum vedeți tenisul românesc, ce ați observat de-a lungul timpului?
Evident, jucătoarele au reprezentat întotdeauna o forță. Virginia Ruzici, care pentru mine e o doamnă foarte specială, și Ilie Năstase. Îmi amintesc când am fost copil de mingi la unul din meciurile lui și i-am cerut prosopul, iar el mi-a răspus: „Nu ai prosop acasă?”, cu acel sarcasm al său. Așa că, pentru mine, tenisul românesc are multă istorie și de aceea este atât de grozav să vezi un turneu de genul acesta, pentru că vrei să păstrezi această istorie vie, vrei să păstrezi rădăcinile.
De multe ori, este dificil să creezi o cultură a tenisului. De exemplu, în China: nu este atât de ușor să faci asta într-o țară care nu are o istorie a tenisului. Așa că eu cred că trebuie să construiți în jurul acestei istorii, să o protejați. Și, evident, ceea ce au făcut Simona Halep și Sorana, dar și unii dintre jucătorii bărbați care au performat la un nivel foarte înalt. Deci aveți o cultură puternică, aveți o dezvoltare excelentă, evident.
Simona s-a retras, iar Sorana se apropie de final de carieră – ambele au fost atât de influente în tenisul românesc, cum vedeți moștenirea lor?
Sper ca ele să continue să inspire tinerii și să împărtășească din experiențele lor. Și sper ca tenisul românesc să le țină aproape și să le încurajeze să se implice și să ajute sportul să continue să progreseze. Ele trebuie să rămână implicate, sunt sigur că vor fi ambasadoare ale sportului, dar asta e o discuție pe care trebuie să o ai cu ele. Eu cu siguranță le-aș încuraja să rămână aproape de tenis, au atât de multe de oferit înapoi!
