Shop Transylvania Open Tickets
3 - 11 feb. 2024 Cluj-Napoca

Anastasija Sevastova: „Încă iubesc tenisul. Încă mai cred că este cel mai bun lucru pe care îl pot face”

Nimeni nu știe mai bine decât Anastasija Sevastova ce înseamnă să revii în circuitul de tenis după o pauză lungă. Jucătoarea din Letonia (33 ani) se află la al doilea ei comeback, după o pauză de doi ani, în care a devenit mamă. A reînceput să joace la finalul anului trecut, în noiembrie, iar Transylvania Open e primul ei turneu WTA din 2024.

Spune că nu poate avea mari așteptări, că are nevoie de timp și de meciuri pentru a reveni la un nivel înalt; dar mai știe și că mereu a jucat bine în România: în 2018 a câștigat finala de la București, unde în 2016 fusese învinsă în finală de Simona Halep. Și atunci venea după un moment de cumpănă; se oprise timp de doi ani, din cauza accidentărilor. A început de jos, cu turnee Futures, și a luptat pentru fiecare punct în clasament. A ajuns pe locul 11 mondial și într-o semifinală de Grand Slam, la US Open, ambele borne atinse în 2018.

Am întrebat-o pe Anastasija cum arată harta revenirii de data asta:

Care sunt obiectivele și așteptările tale pentru această săptămână?

Eu întotdeauna joc bine în România, nu știu de ce. Întotdeauna am jucat bine la București și îmi place acest turneu de aici, îmi plac terenurile. Cred că se potrivesc jocului meu. Dar este primul turneu, nu mă aștept la atât de multe, am fost și bolnavă săptămâna trecută, fiica mea s-a îmbolnăvit și noi ne-am îmbolnăvit după ea. Acum mă simt pe zi ce trece mai bine, iau și antibiotice. Dar, din nou, este primul turneu, așa că cel mai important lucru este să am câteva meciuri în picioare.

Cum abordezi o astfel de revenire, care e mindsetul?

De data aceasta este diferit, pentru că nu mă pot antrena atât de mult, deoarece am o fiică, este încă mică și trebuie să am grijă de ea, am nevoie de acest timp și cred că este important. Așa că este vorba mai mult de o bună organizare și de a mă antrena 100% atunci când sunt pe teren; poate că nu mă antrenez prea mult, dar o fac în mod eficient. Și, din nou, mi-a luat destul de mult timp să mă întorc. Nu m-am întors după șase luni de la nașterea ei, are un an și două luni, acum e puțin mai mare.

S-a schimbat modul în care îți organizezi viața în circuit și cum te raportezi poate la presiune?

Da, acum e doar despre organizare. E despre organizare, organizare, și apoi, când ceva nu merge, din nou organizare. Dar e frumos. E diferit. Și, de asemenea, atunci când ceva nu merge cum vrei tu, când pierzi, uiți atât de repede. Pentru că te întorci acasă, la ea, și trebuie să ai grijă de ea. Trebuie să te bucuri pentru ea. Și uiți într-o secundă de orice înfrângere.

Dar cred că presiunea este mereu prezentă. Cred că presiunea nu este rea. Pentru că încă ai obiective. Și în timpul meciului, încă ai această presiune de-a juca bine. Dar după meci, uiți de tot.

Ți-a schimbat în vreun fel perspectiva asupra tenisului faptul că ai devenit mamă?

Nu neapărat. Încă iubesc tenisul. Încă mai cred că este cel mai bun lucru pe care îl pot face. Am realizat cele mai multe în acest sport, nu va mai fi nimic altceva pe care să-l pot face la fel. Dar probabil că te gândești mai mult la faptul că acum ai alte priorități în viață, după tenis. Ceva pe care să-l aștepți cu nerăbdare. Am avut sentimentul ăsta și înainte, după ce m-am oprit. Așa că acum, cu un copil, e și mai frumos. Chiar dacă să fii părinte nu e o treabă ușoară.